Biserica Adormirea Maicii Domnului, Dobârlău

Conform tradiției orale locale și a Pomelnicului ctitorilor aflat la Proscomidiar, Bucur Peteu - mocan cu dare de mână di Săcele - Brașov, ridică pe cheltuiala sa sfântul lăcaș din Dobârlău cu hramul ADORMIREA MAICII DOMNULUI. Se păstrează în altarul bisericii Ușile Împărătești pe care pictorul anonim a înscris cu litere chirilice: "Aceste uși au plătit Gheorghe a lu Paraschiva, 1795", inscripție ce atestă existența la acel an a acestei sfinte zidiri, începută și terminată - probabil - înainde de această dată. Aceeași dată (1795) este înscrisă și pe icoanele Sf. Gheorghe și Sf. Haralambie, pictate pe lemn, aflate în patrimoniul parohiei Dobârlău și păstrate în custodie la Muzeul spiritualității românești din Sf. Gheorghe, fapt ce ne îndeptățește a consemna cu certitudine existența bicentenară a acestui monument istoric religios.

Construită în formă de navă, din cărămidă și acoperită cu țiglă în solzi, biserica are o lungime de 18 m și o lățime de 8 m. Singurul turn, ornamentat cu capiteluri în formă de coarne de berbec (probabil, amintitoare de ocupația ctitorului, dar și a credincioșilor din parohie), este încins cu un brâu înalt de 20 de metri. În exterior, biserica este decorată cu 18 pilaștri.
Interiorul bisericii este compartimentat în tindă, pronaos, naos și altar, cu bolta construită în semicerc, sprijinită pe trei arcuri din beton întărite cu bare metalice transversale. Podul corului este o construcție mai recentă, sprijinită de doi stâlpi rotunzi, la mijloc și de alți doi, în formă de semicerc, la margini.

Nu s-au păstrat date cu privire la perioada în care biserica a început să fie pictată - stilul și tehnica în care au fost zugrăvite cele două icoane amplasate de-a dreapta și de-a stânga picturii, aceasta datând din perioada imediat următoare definitivării construcției. Actuala pictură interioară (biserica nu este pictată în exterior) datează din anul 1965, fiind executată în tehnica "tempera grasa" de pictorul bucureștean Veniamin Precup, exclusiv pe cheltuiala enoriașilor din parohie. Odată cu repictarea pereților interiori ai bisericii s-a pictat și iconostasul, în ulei pe lemn, fiind înlocuite astfel vechile icoane deteriorate și atacate de carii (acestea sunt păstrate în altarul bisericii sau la Muzeul spiritualității românești din Sfântu Gheorghe).

Vitregiile timpului au împrăștiat arhiva parohiei, documentele care se păstrează datând începând doar cu anul 1880. Protocoalele și matricolele bisericești, circularele, cataloagele și matricolele școlii confesionale, protocolul bunei învoiri etc. se constituie însă într-un important izvor de informații cu privire la viața obștii sătești de la începutul secolului al XIX-lea. Arhiva bisericii și biblioteca parohiei conservă o serie de valori bibliofile tipărite la mijlocul secolului trecut la Sibiu, dar și la București: Evanghelie (Sibiu - 1850), Apostol (Sibiu - 1852), Triod (Sibiu - 1860), Cântări bisericești (Sibiu - 1895), Minee (București - 1893) ș.a. O serie dintre obiectele de cult - icoane pictate pe lemn și sticlă la sfârșitul secolului al XIX-lea, fragmente de iconostas și din Ușile Împărătești, sunt păstrate în altarul bisericii sau se află în custodie la Muzeul spiritualității românești de la Catedrala Ortodoxă din Sfântu Gheorghe:

- Icoana mântuitorului, încadrată de cei 12 apostoli de pe iconostas;
- Buna vestire, Proorocul David și Proorocul Solomon de pe Ușile Împărătești;
- Icoana Sfântului Mucenic Gheorghe (1795) și cea a Sfântului Haralambie (1846), pictate în ulei pe lemn;
- Sfinții Trei Ierarhi, Sfânta Paraschiva, Punerea în mormânt ș.a. pictate în ulei pe sticlă în tradiția școlilor iconografice din Șcheii Brașovului, Nicula, Făgăraș.

Dintre cele două clopote aflate în turnul bisericii, cel mic are înscris cu litere chirilice numele donatorului și anul donației: "Părintele Eremia Verzea, 1830".

CRONICĂ

Ziditori întru dreaptă credință

Lipsa pisaniei și a arhivei parohiale de până la 1850 ne văduvește de cunoașterea conducătorilor spirituali ai bisericii din localitate în prima jumătate de veac de după ctitorirea acestui sfânt lăcaș.

1733 - Preotul Nistor din Mărcuș, sat atestat documentar în 1505, actualmente component al comunei Dobârlău, păstorește și cele 15 familii de ortodocși din satul Dobârlău

1795 - Bucur Peteu, mocan din Săcele - Brașov ridică pe cheltuiala sa (posibil, înainte de această dată) în satul Dobârlău biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului

1795 - Gheorghe a lu Paraschiva (neidentificat) plătește confecționarea și pictarea Ușilor Împărătești

1830 - Preotul Eremia Verzea donează bisericii unul dintre clopote (clopotul mic, aflat și astăzi în funcțiune)

1831-1863 - Învățătorul Ioan Comșa este unul dintre primii dascăli ai școlii confesionare de pe lângă această biserică

1850-1868 - Preotul Avram Comșa originar - conform tradiției locale - din Dobârlău

1863-1867 - Învățătorul Mihai Comșa

1868-1880 - Preotul Veniamin Popovici, originar din comuna Ozun (clădește în perioada păstoririi sale casa parohială cu toate dependințele și un sediu - nou?! - pentru școala confesională din sat)

1867-1870 - Învățătorul Iuga Damian

1870-1872 - Învățătorul Iuga Solomon

1873-1892 - Învățătorul Iuga Crețu

1880-1908 - Preotul Ioan Olteanu, originar din Poarta Bran (în anul 1883 realizează reparația capitală a exteriorului și a turnului bisericii, iar în anul 1886 - cu sprijinul Consistoriului din Sibiu, care-i acordă 500 de coroane - demolează vechea clădire a școlii confesionale "pentru că nu mai corespunde din punct de vedere a legii, fiind supusă pericolului de închidere" și construiește o alta nouă - cu două săli de clasă, locuință pentru învățător și dependințe - în care s-a învățat carte românească până în anul 1940)

1892-1914 - Învățătorul Iosif Sibianu, căzut la datorie în primul război mondial

1909-1924 - Preotul Iosif Tatulea, originar din Poarta Bran (demolează vechea casă parohială și construiește în 1912, alta nouă, grijind totodată cu cinste biserica și școala confesională într-o perioadă grea pentru obștea satului)

1925-1945 - Preotul Nicolae Frateș, originar din Prejmer (realizează în 1926, o reparație capitală a interiorului și exteriorului bisericii, în 1934 construiește noi dependințe, iar în 1940 o nouă - modestă - casă parohială)

1945-1955 - Preotul Gheorghe Solovăstru, originar din Sohodol

1956-1968 - Preotul Victor Boboc, originar din Poarta Bran (sub îndrumarea sa se repară, în 1964, acoperișul, iar în 1956 se pictează interiorul bisericii de către pictorul Veniamin Precup din București)

1968 (1 octombrie) - Preotul Gheorghe Băilă, originar din Mărcuș (de la venirea sa ca preot paroh, biserica a fost electrificată, au fost reparate acoperișul și turnul bisericii - deteriorate la cutremurul din anul 1977, s-au făcut o serie de reparații interioare în anul 1988)

1994-1995 - Prin grija Inspectoratului de Cultură a județului Covasna se încep lucrări de restaurare și conservare a monumentului istoric, lucrări definitivate și cu sprijinul Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei